Persoanele cu dizabilități reprezintă 2,965% din populația României (643.458 de persoane inregistrate in martie 2009)
Oamenii cu dizabilităţi sunt, în general, uitaţi sau invizibili în comunitătile lor dezrădăcinate. În multe cazuri, măsurile pentru asistentă şi pentru protecţie, satisfac foarte rar nevoile lor specifice.
Oamenii cu dizabilităţi sunt în mod special vulnerabili la abuzul fizic, sexual, şi emoţional. Lipsa de spaţiu privat în unele situatii, precum lipsa de access la latrine şi la locuri pentru spălat, sporeşte riscul de abuz. Oamenii cu dizabilităţi sunt adesea izolaţi de viaţa din comunitate şi pot înfrunta dificultăţi în a accesa programe pentru reîntregirea familială.
Discriminarea persoanelor cu dizabilitati:
Dizabilitatea reprezinta afectarea uneia sau a mai multor functii esentiale ale fiintei umane, de natura sa diminueze libertatea de expresie sau de actiune a acesteia. Nu este vorba aici de liberul arbitru, ci de libertatea de miscare si de actiune restrictionata de disfunctiile simturilor de distanta, ale facultatilor de mobilitate si deplasare, precum si ale instantelor cognitive.
Din cauza discriminarii care aduce cu sine marginalizarea si segregarea anumitor categorii de indivizi vizati de astfel de practici, societatea actuala perpetueaza inegalitatea in drepturi a oamenilor, judecandu-i si condamnandu-i pe cei carora nu le acorda nici macar sansa de a putea sa duca un trai decent.
Dizabilitatea este doar o chestiune de perceptie. Fiecare om poate face anumite lucruri lucruri pe care altii nu le pot face...
Un meci de baschet fără picioare.
Europa a auzit pentru prima oară de „Urziceni” în 2009. Atunci, o mână de oameni a surprins continentul cu performanţa obţinută în grupele UEFA Champions League, cea mai importantă competiţie de fotbal a Europei. În Urziceni, un municipiu cu doar 15.000 de locuitori, din judeţul Ialomiţa, sportul trăieşte în continuare, chiar dacă echipa de fotbal s-a desfiinţat acum mai bine de trei ani.
Sala de sport a Colegiului Naţional „Grigore Moisil”, din Urziceni, geme de oameni. Două echipe se pregătesc să intre pe teren. Câţiva dintre componenţii „verzilor”, care au dominat clar prima repriză, se mută în formaţia „galbenilor”, pentru un joc mai echilibrat. Un singur antrenor le oferă jucătorilor şi jucătoarelor din ambele echipe ultimele indicaţii înainte de startul actului secund. Mulţimea aplaudă şi primeşte cu entuziasm debutul reprizei a doua. Se joacă baschet, dar nu oricum, ci în fotolii rulante. Astăzi, oamenii cu dizabilităţi sunt vedetele. Spectatorii sunt entuziasmați de ceea ce privesc: driblinguri spectaculoase, pase pe spate, coşuri din întoarcere şi intrări dure, care fac podeaua sălii de sport să tresară sub scârţâitul roţilor. Meciul este rapid şi mai puţin tacticizat decât în prima repriză. Jucătorii nu dau semne de oboseală, chiar dacă efortul pe care îl depun este mult mai mare decât în baschetul destinat oamenilor sănătoşi.
La sfarsit as dori sa adaug ceva important: Acceptati oamenii cu dizabilități asa cum sunt , pt ca si ei sunt oameni ca noi! Din contra iei sunt mult mai muncitori , mult mai harnici, mai buni, mai cu suflet decat oamenii normali.(Parerea mea acum nu va suparati pe mine ca spun dar asta este adevarul).
Pana la urma trebuie sa ii ajutam sa vorbim frumos cu ei , sa glumim, sa ii plimbam in parc sa dam o mana de ajutor.
Hai sa dam o mana de ajutor !!
Va multumesc din toata inima! RESPECT!!
Pana la urma trebuie sa ii ajutam sa vorbim frumos cu ei , sa glumim, sa ii plimbam in parc sa dam o mana de ajutor.
Hai sa dam o mana de ajutor !!
Va multumesc din toata inima! RESPECT!!
